desacobardar
desacobardardesacobardar
(
de·sa·co·bar·dar
de·sa·co·bar·dar
)
verbo transitivo e pronominal
1.
Incutir(-se) coragem.
=
ANIMAR, ENCORAJAR
2.
Dar ou recobrar ânimo.
3.
[Figurado]
[Figurado]
Tirar ou perder a timidez habitual.
SinónimoSinônimo geral:
DESACOVARDAR
AntónimoAntônimo geral:
ACOBARDAR, ACOVARDAR